sâmbătă, 20 februarie 2016

Râpa Roşie, “canionul” românesc de lângă Sebeş

La sud-est de Munţii Apuseni, în culoarul Mureşului nu departe de cursul acestuia, în imediata vecinătate a oraşului Sebeş din Alba, există o rezervaţie naturală cu valori geologice, peisagistice şi botanice care merită atenţia naturalistului: Râpa Roşie.
O simplă râpă, un versant abrupt caracterizat de surpări şi eroziune torenţială… totuşi câte minunăţii poate să ascundă?
De la distanţa care permite o privire panoramică asupra Râpei Roşii, numeroasele coloane şi muchii verticale separate de ravene şi clăi piramidele supraetajate (“piramide coafate”), obeliscuri, contraforturi şamd, dau senzaţia asemănării cu o enormă orgă roşiatică, un mare basorelief ce are circa 800 m lungime şi înălţimi ale pereţilor cvasiverticali de circa 80-100 m.
Revenind la biodiversitatea actuală de la Râpa Roşie, avem şi aici destule elemente interesante. Orientarea sudică a versanţilor de la Râpa Roşie a dus la existenţa unui microclimat călduros, care asigură condiţii de viaţă pentru specii termofile şi xerofile… Pădure xerotermofilă, pâlcuri de arbori, tufărişuri, pajişti xerice, comunităţi de plante interesante. Al. Borza are o lucrare, Monumentul Natural “Râpa Roşie” de la Sebeş,  iar o interesantă descriere a vegetaţiei de la Râpa Roşie a fost realizată de Alexandru Borza în cartea “Amintirile turistice ale unui naturalist călător pe trei continente”, p. 189-190, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1987 care arată că: „Aici avem şi un decor vegetal unic în felul său, compus din flori rare pripăşite în timpul diluviului rece (Cuaternarul glaciar), din epocile calde şi uscate, apoi mai umede şi calde postdiluviale. (…) plante stepice orientale, ierburi uscăţive, (…) stejarii pufoşi, (…) o garoafă proprie numai acestor locuri: Dianthus serotinus varietas demissorum, cu flori albe şi miros suav, împodobind râpele din fund. Acestora li se mai adaugă şi multe alte plante rare, contribuind la faima naturalistă a acestui adevărat monument al naturii.”
Remercabilă este prezenţa cârcelului (Ephedra distachya) şi garoafa sălbatică (Dianthus serotinus). Dintre plantele arborescente, se cunosc de aici specii de tei (Tilia platyphyllos, Tilia cordata), ulm (Ulmus foliacea), carpenul (Carpinus betulus), arţari (Acer platanoides, Acer tataricum), stejari (Quercus robur, Q petraea); interesantă este prezenţa stejarului pufos (Quercus pubescens), o specie a silvostepelor, rară în Transilvania.. Dintre arbuşti, sunt prezente păducelul (Crataegus monogyna), socul negru (Sambucus nigra), socul de munte (Sambucus racemosa), sângerul (Cornus sanguinea), dârmozul (Viburnum lantana), călin (Viburnum opulus), salba moale (Euonymus europaeus), măceşul (Rosa canina), porumbarul (Prunus spinosa)
Lumina roşiatică a apusurilor de soare face ca acest loc să devină mirific, iar atractivitatea peisajului inedit este simţită mai ales de cei apţi de a face fotografie naturalului, îndrăgostiţi de cromatica şi formele de o splendoare imposibil de descris în cuvinte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu